Puterea care arde la Bruxelles: Kaja Kallas o atacă pe Ursula von der Leyen

În spatele vizibilității, influenței și salariilor generoase, munca la vârful instituțiilor europene poate deveni rapid un adevărat coșmar. O analiză publicată de Politico trece în revistă cele mai dificile cinci funcții de conducere de la Bruxelles, explicând de ce aceste poziții sunt considerate printre cele mai stresante și riscante din politica europeană.

Unul dintre cele mai complicate roluri este, fără îndoială, cel ocupat de Mark Rutte. Fostul premier olandez, poreclit de oficiali din Olanda și NATO „Teflon”,  pentru că nimic nu pare să se lipească de el, se confruntă acum cu o provocare majoră: Donald Trump, revenit la Casa Albă.

În actualul context, misiunea lui Rutte pare mai puțin despre conducerea alianței militare și mai mult despre gestionarea relației cu un lider imprevizibil. Practic, el a ajuns să joace rolul de „șoptitor” al lui Trump, încercând să-i tempereze impulsurile și să evite crize majore în interiorul NATO.

Strategia pare să fi avut unele rezultate. La scurt timp după ce Trump și-a reiterat, la Davos, intenția de a obține Groenlanda, acesta s-a întâlnit cu Rutte și a anunțat surprinzător că cei doi au „convenit asupra cadrului unui viitor acord”.

Însă această apropiere vine cu riscuri. În martie anul trecut, în timpul unei întâlniri în Biroul Oval, Trump a vorbit deschis despre anexarea Groenlandei, iar Rutte a reacționat ezitant, afirmând doar că „nu vrea să implice NATO” în această chestiune – o poziție care a iritat profund Danemarca.

Situația este extrem de delicată, în condițiile în care tratatul de bază al NATO din 1949 nu prevede scenariul în care un stat membru ar putea ataca un alt aliat. Premierul danez Mette Frederiksen și alți lideri europeni au avertizat că o astfel de acțiune ar echivala cu sfârșitul Alianței. Cu toate acestea, Rutte a insistat recent că NATO „nu se află deloc într-o criză”.

Fostul premier olandez a stârnit și mai multă uimire după ce l-a numit pe Donald Trump „tati” într-un comentariu public, declarație pe care ulterior a încercat să o retracteze.

Pe lista celor mai dificile poziții de la Bruxelles apare și funcția de președinte al Comisiei Europene. Relațiile de putere din interiorul instituției sunt tot mai tensionate, iar premierul estonian Kaja Kallas a lansat recent acuzații dure la adresa Ursulei von der Leyen, pe care a descris-o drept „dictatoare”, criticând stilul centralizat de conducere și lipsa consultărilor reale cu statele membre.

Analiza Politico arată că, dincolo de imaginea de forță și stabilitate, marile funcții de la Bruxelles presupun presiuni enorme, conflicte constante și un echilibru fragil între interesele naționale, instituționale și geopolitice.